Home, thanks Good!!

Sunt acasaaa!! Multumesc lui Dumnezeu k am scapat de locul ala infiorator, de care imi era din ce in cea mai frica. Frica de ce? Frica de bravitate. Imi era frica sa nu spun o prostie in jurul celor mai frumoshi baietsi, k apoi sa-mi cer scuze si sa imi opintesc privirea in pamant. Dar, din fericire am scapat, iar, akm, acasa, la tastatura mea, la sunetul scartaietor al boxelor vechi shi a parului de pisica din gura ma simt atat de fericita, implinita, usurata, pt. k este acasa. Mamaia nu este un loc unde ti-ai dorii din toata inima sa fii, ci un loc unde evadezi de lumea aceasta stresanta, de unde scapi fara temeri, dar care mie imi plache, de kre m-am adaptat, de kre nu mai imi este frik, pt. k este lumea MEA. Lumea MEA, camera MEA, patul MEU. Iata k scoala se apropie iar eu simt cum o melacolie ma surpinde printr-un fior rece care imi trece prin sange, de kre nu ma pot desparti, deoarece scoala reprezinta o diriga de isto groaznica, certurile parintzilor pt. un 8 sau 9 luat, ori un baiat kre ma acapareaza. Asta este o bucata din lumea mea kre nu imi plache, de kre vreau din tot sufletul sa ma despart. Dar nu pot. trebuie sa mai astept. Trebuie sa imi astept sfarsitul.