Azi

Neatza. Imi beau cana cu lapte cald in timp ce imi indepartez reflexiv suvitele de pe tastatura veche. Privesc dupa colt si nu vad decat liniste.  Am rabdare si aud un pocnit. asta a fost. Parintii au plecat iar eu zac pe scaunul prafuit ascultand zumzetul tastaturii care scartaie sau sorbitul meu spontan din cana. Afara e o zii frumoasa, perfecta de iesit afara, sa dai o tura cu rolele sau la cumparaturi. Dar eu stau impotmolita pe acest scaun incercand sa fac o postare frumoasa pe blog. Mda..deja m-am plictisit. Cred k o sa o las balta si o sa plec. Prefer sa-mi irosesc viatza intr-o piscina calda dekt pe scaunul putrezit al mamei. Mda..so..iti zic un la revedere raspicat! Ne vedem afaraa!